Motto: „Dacă durerea mea stârnește râsul, e bine. Dar niciodată n-aș vrea ca râsul meu să stârnească durerea cuiva.” Charles Spencer Chaplin

Acest proiect este un mono-spectacol construit pe analiza amănunțită a profunzimilor sufletești ale unuia dintre geniile cinematografiei mondiale. Departe de a fi un demers facil, el se adresează tuturor oamenilor, oricărui segment de public și face un apel la re-umanizarea ființei omenești, atât de bulversată spiritual de avalanșa informațională și mediatică a vremurilor pe care le trăim. Bazat pe autobiografia lui Charles Chaplin, pe interviuri, mărturii, exegeze, articole, fie ele laudative sau depreciative, textul a necesitat o muncă intensă, un travaliu considerabil, cu verificări amănunțite pentru a nu se strecura vreo inadvertență de ordin biografic și temporal sau vreo informație trunchiată de vreun inamic al operei lui Chaplin. Proiectul a adunat un grup mic de oameni pasionați care au lucrat „ca nebunii” cum se spune în teatru. E un spectacol complex și esențializat care sperăm să emoționeze și să amuze. Și închei această mică prezentare tot cu un motto aparținându-i lui Chaplin:

„N-au râs ei cât am plans eu…”