– Rugăciune –
versuri: Maria Timuc
te-oprește, Doamne, singur în cuvânt
și dormi în el cu palmele sub frunte,
și lasă-ți mersul să înceapă-n gând
și gândul tău trecând să mă sărute…
și când sunt trează, vino lângă mine
pe umeri să-mi răsfiri mireasma care
așteaptă-n mica mea copilărie
să o așterni pe un apus de floare…
și când tristețea îmi strivește-n palme
un fel de ploaie care urcă-n umblet
tu vino, Doamne, în mine ca-n odaie
și dormi în ploaia care-mi curge-n suflet…
în noapte, când s-o stinge luna și n-or fi
cărări în somn și pomi să-mi sprijin gândul
te rog, orește-ți visul și atinge-mă ușor
pe umăr, cu un înger sărutându-l…
și pune-apoi în îngerul acela
iubirea ca pe-un început de leac
să-mi curgă-n mâini și-n păr,
și-n loc de sânge să fie-n mine îngeri
care tac…
