George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botoşani – m. 4 mai 1955, Paris) este considerat cel mai important muzician român. Personalitatea sa artistică s-a manifestat în multiple ipostaze: compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor.

A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani. Între anii 1888-1894 a fost elev la Conservatorul din Viena, apoi şi-a continuat studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899).

Debutul său componistic a avut loc în data de 6 februarie 1898, la Concertele Colonne din Paris, cu Poema Română, op. 1. Creația enesciană constă în 33 de lucrări cu număr de opus ce acoperă toate genurile muzicale, culminând cu Opera Oedip. Compusă pe un libret de Edmond Fleg, ea a fost prezentată la Opera Mare din Paris în data de 13 martie 1936, premieră soldată cu un succes răsunător.

Activitatea muzicală a lui George Enescu a fost extrem de intensă, alternând între Bucureşti şi Paris. Muzicianul a susținut numeroase concerte atât în Europa, cât și pe continentul american. Referitor la cariera sa pedagogică, se poate afirma că el a influențat un număr semnificativ de interpreți. În calitate de profesor, George Enescu i-a avut ca discipoli pe violoniștii Yehudi Menuhin, Christian Ferras, Ivry Gitlis și Arthur Grumiaux.

Stins din viaţă în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, George Enescu este înmormântat în cimitirul Père Lachaise din Paris.

Muzeul Național ”George Enescu” prezintă o expoziție ce aduce în prim plan imagini ale muzicianului din diverse etape ale vieții sale, selectate și puse în pagină de realizatorii Adina Sibianu, Irina Nițu și graficianul Horia Nițu.

Expoziția este găzduită în foaierul Sălii Dalles din București, Bulevardul Nicolae Bălcescu nr.18.

Program de vizitare: de luni până vineri, între orele 10.00 – 18.00.

Eveniment conex desfășurat în cadrul Festivalului Internațional George Enescu.

Intrare liberă.